„La 9:30 am repetiție cu corul. Vii cu mine?”

„Clar da!”

De câte ori îi zic „da” prietenei mele, valuri de surprize și experiențe interesante urmează. Cum să refuz?

În plus, în ultimii trei ani mare parte din discursul ei a devenit cel legat de cor. Ce fac coristele, ce evenimente pun la cale, ce mai fac copiii. Era musai să văd cu ochii mei despre ce e vorba!

***

Inițiativa asta a (re)pornit, ca multe lucruri bune, în urma unei întâlniri la o bere dintre câțiva prieteni. 🙂

Povestea Angeli este însă mult mai veche. În anii ’90 regizorul muzical al Studioului de Radio – Televiziune Iași, Val Gafta, inițiază corul din dorința de a-l rivaliza pe cel de la București.

Pentru aproape o decadă, mai mulți dirijori au avut sub bagheta lor corul Angeli: Doru Morariu (dirijorul Filarmonicii Iași), Lăcrămioara Pauliuc (proaspăt absolvent la acea vreme si acum profesor de muzică la București), Ilie Hrubaru (profesor de muzică la Școala nr.3 din Iași) iar până când a murit regretatul Val Gafta, inițiatorul corului.

După moartea sa, corul a mai supraviețuit 2 ani sub îndrumarea doamnei Consulea Radu Țaga, dar în 2001 a dispărut odată cu susținerea financiară din partea Radio Iași și Tvr Iași.

Povestea merge mai departe

După ce a studiat și lucrat la Universitatea din Maastricht, pentru Raluca Frunză au urmat experiențe profesionale pline de succes: colaborarea cu Facultatea de Drept sau cu Directoratul General al Comisiei Europene. Însă Raluca atribuie mult din succesul ei profesional faptului că a fost parte din corul Angeli între anii 1991 și 1998, între 10 și 17 ani ai ei. Aici spune ea, a învățat ce înseamnă bucuria realizărilor obținute prin muncă disciplinată și dedicată, în grup.

Așa că în 2015, alături de alți coriști sau oameni împlicați în corul vechi, ea înființează o asociație din dorința de a relua inițiativa care și-a lăsat așa mult amprenta asupra devenirii ei. AMA. Asociația Muzicală Angeli.

Oana Antiniea, pianistă și corepetitor al corului Angeli Senior

S-au alăturat foștii coriști: Ioana Zaus, Corina Dumitru, Otilia Iacomi, Oana Baculea, Emi Vasiliu si Cornel Arva plus doamna Doina Gafta (soția intiatorului vechi al corului), Alex Vasiliu (realizator de emisiuni muzicale la TVR Iași și tată al unui copil din cor – Emi Vasiliu) și Daniela Vlad (continuatoarea emisiunii Univers Muzical pe care o inițiase Val Gafta în anii ’90 la Radio Iași).

O idee de la care s-a plecat a fost că fiecare va contribui cu ce poate: Raluca Frunză a oferit susținere legală și financiară, Ioana Zaus (graphic designer) s-a ocupat de partea grafică, Corina Dumitru (coristă în Corul Filarmonicii) s-a ocupat de lecțiile de canto.

Oana Baculea, Emi Vasiliu și Otilia Iacomi nu au mai participat activ la asociație, însă în locul lor au început să activeze alte foste coriste: Smărăndița Ungureanu care a preluat sarcina de Trezorier, precum și surorile Hanganu: Ioana și Elena, care au preluat coordonarea unora din activitățile AMA.

În același spirit au contribuit și Carmen Păscariu, Cristina Grigoraș, Ana Maria Donose, Dragoș Pintilie și Andra Botez toți profesioniști muzicali din Iași, care au luat parte cântând la multe concerte împreună cu copiii.

Manuel Giugula, dirijor al corului Angeli Senior

Un rol important l-a avut Cornel Arva, el coordonând preselecțiile copiilor și activitățile ulterioare între anii 2015-2018. Eforturile sale au făcut posibil, la final de 2015, primul concert al Corului Angeli Junior. Acest cor a fost dirijat de un preot catolic, Florin Spatariu, până în 2016, când, după demisia sa, Mirela Palamariu (coristă în corul Filarmonicii Iași) a preluat acest rol. 

În 2016 a fost înființat și Corul Mini Angeli (5-10 ani), sub coordonarea dirijorală a lui Ovidiu Manolache (corist al Corului Operei din Iași) iar în 2018 a fost inființat Angeli Senior (pentru adulți cu poftă de cântat – fără limită de vârstă), sub îndrumarea unui fost Angelist – Manuel Giugula, actual dirijor al Corului Operei din Iași. 

La o repetiție de-ale lor urma să merg.

***

“Parchez aici la magazin în față și mergem pe jos până la scoală. În Iași e greu cu parcarea. De-asta azi e o ocazie rară în care iau mașina. De fel merg pe jos.”

Nu apucasem să luăm micul dejun. Concertul Timpuri Noi de cu o seară înainte ne ținuse până târziu și am tras cât mai mult de somnul de dimineață.

Așa că ne luăm niște ronțăieli pe post de mic dejun și pornim spre scoală. 

Intrăm pe la elevi. De câte ori mă aflu într-o școală am un sentiment bun, de energie și inocență totodată. Iar picturile copiilor afișate pe pereți mi le întețeau. 

Ajungem printre primele. Și alții pare-se că au tras de somnul lor! Întârziasem 10 minute față de ora stabilită și în clasă erau venite abia două doamne. Ne așezăm într-o bancă pe rândul din mijloc. Ulterior aflu că nu a fost întâmplător. Și că are legătura cu tonalitatea pe care cântă prietena mea.

Mai sosesc câteva persoane și ne anunță că trebuie să schimbăm sala cu una de la parter. De ce naiba? Mormăim în timp ce ne adunăm ronțaielile împrăștiate pe bancă și le punem la loc în traistă.

În sala nou-alocată, sosesc pe rând furișându-se chiar ca pe vremea când erau elevi, fără să deranjeze, ba doi bărbați, ba alte câteva doamne. 

Încercam să surprind în înfățișarea lor ceva ce m-ar fi făcut să cred – dacă i-aș fi văzut pe stradă – că au această pasiune – de a cânta în cor. Nimic nu dădea asta de gol. 

Mai puțin dorijorul. Când își face el apariția, din hainele integral negre și coama prinsă la spate se întrevedea că e un spirit boem. Iar în geanta aia enormă este orga – aflu.

După ce este montată în fața tablei, coriștii se așază fiecare la locurile lor. Vocile de mijloc pe centrul clasei. Sopranele într-o parte. Iar bărbații în spatele clasei.

Se sare peste discuțiile de început și rapid se trece la treabă. Se împart partituri celor ce le lipseau anumite piese din colecție. 

“Hai să ne incălzim!” zice dirijorul și văd cum își intră în rol, îndreptându-și spatele, arcuind brațul drept și ridicând nasul pentru a cuprinde pe toată lumea din clasă cu privirea. 

După câteva minute de încălzire, sesiunea începe cu “We are the world”. Dirijorul nu e mulțumit. Deși zâmbește și are o atitudine încurajatoare, oprește mereu piesa și dă indicații despre ce nu e bine și ce vrea.

Mă uimește că tipa de la orgă știe când să se oprească deși el e cu spatele la ea, nu i se aude vocea în marea aia de voci descătușate. Probabil e limbajul trupului. Sau vreo indicație dată de mâna lui care mie îmi scapă.

Se insistă pe piesă minute bune. Ba e o problema cu articularea cuvintelor, ba sincronizarea dintre tenori și soprane, ba pierderea ritmului intre strofă și refren. 

Carmen Pasat

Nu mă puteam plânge. Sunt fan înflăcarat MJ iar varianta asta vocală îmi ridica părul pe mâini. Eu nu auzeam imperfectiunile. Ci armonia totală și mi se părea magnific. Ar fi putut să repete la infinit!

Când în sfârșit îi sună dirijorului a “nu e rău deloc”, se mai cântă piesa de două ori și se trece la următoarea. 

Înțelegerea de la început fusese să se treacă mai întâi prin piesele străine. Așa că urmează “Super trouper”, un medley Queen sau “You raise me up”  iar apoi se ia o mică pauză. 

Una dintre coriste ne invită la o cafea. Abia atunci observ o mică mașină de cafea lângă tablă în colț și niște platouașe cu produse de la patiserie. Se formează câteva grupulețe. Eu revăd cadrele surprinse pe aparat. Coriștii se amuză, povestesc și se lasă greu convinși să se întoarcă în bănci când pauza e gata. Urma repertoriul românesc de hore și sârbe. 

Ina Dumitriu

Spre marea mea rușine, nu știam nici o piesă. Însă tare mult mi-au plăcut. Pline de energie. Energie pe care o simțeam și de la coriști. Se aprinseseră! Chiuiturile, tropăiturile și ritmul alert pare-se că i-a animat peste măsură. Ochii le sclipesc și corpurile se mișcă, picioarele țin ritmul cu mare dibăcie pe sub bănci.

Cu cât trece timpul, cu atât se răresc observațiile și indicațiile dirijorului. Oare se pricep mai bine la hore? Sau nu mai au timp pentru atâtea indicații?

Dirijorul nu mai oprește așa des piesele. După câteva repetări se trece la piesa următoare.

Odată cu piesele românești încep să apară și glumele. În special grupul de bărbați e pus pe a se amuza.

Unul dintre ei zice: “Nici nu se simte lipsa celor ce nu au venit azi. Eu cred că ei mimau. Așa că trebuie să vă felicit. Noi suntem cei care facem treaba! Un rând de aplauze pentru noi!”

Despre el aflu ulterior de la prietena mea, că e mecanic auto de meserie, are fetița la corul Angeli și a zis să încerce și el la varianta Senior, că tot ii place să cânte. De ce nu? 

Gata repetiția!

„Elevii” din această sâmbătă dimineață au fost foarte sârguincioși și au pornit spre casele lor.

Daniela Ilievici

***

În tot timpul ăsta m-am plimbat prin clasă pentru a surprinde câteva cadre cu oamenii aștia care își petrec benevol dimineața de sâmbătă repetând melodii într-o școală din Iași. 

Îmi plăcea să aud fiecare voce separat. Făceam acest joc de a mă concentra pe o voce, apoi pe alta, apoi pe alta iar apoi pe armonia totală. 

Asta e partea mea preferată, recunosc. Împreună. 

Și uite ce le reușește! De trei ani, pentru câteva ore pe săptămână, ei lasă totul deoparte și își aduc vocile laolaltă. Deși ar putea să cânte separat sau să nu cânte de fel, ei aleg să o facă. Fiecare are o viață din care nu lipsesc provocările, problemele.

La fel asociația. Ca să poată funcționa, se bazează financiar pe taxele de membru din care sunt plătiți cei câțiva angajați. Câteodată primesc sponsorizări, cum a fost cea a Mihaelei Veringa care a finanțat o deplasare în Polonia. Un alt ajutor important este parteneriatul cu diverse instituții care le oferă găzduire. Totodată asociația se confruntă cu probleme de structură organizatorică iar toamna asta vor să ajungă la un consens și un management care să le facă viața mai ușoară.

Astfel, lună de lună asociația este pe punctul de plutire.

Multe motive ca să nu.

Însă ei zic da. Da muzicii. Da lui împreună.

Am plecat pe ușa școlii privind la picturile copiilor care mi se păreau și mai pline de energie ca atunci când intrasem. Și-mi rămăsese în minte:

„You raise me up to more than I can be”

Poate că asta face muzica din ei. Îi ridică și le arată ce pot face când zic un da, împotriva nu-urilor care îi asaltează de peste tot.

Mulțumesc seniorilor pentru primirea caldă, Ioanei pentru ajutorul esențial în documentarea pentru acest material și vă urez cât mai mult împreună și de-acum înainte!

Cu bine!

Vezi mai jos, motivațiile câtorva dintre cei care fac parte din ceea ce este Angeli Senior astăzi.

Simon Bura și Doinița Paula Hordilă

„Sunt Delia și deși în viața de zi cu zi sunt “omul cifrelor” (fost contabil, om de bancă și actuală corporatistă cu acte in regulă), în viața de după job sunt soprană, dansatoare de kizomba (amatoare doar, nu vă grăbiți cu laudele), prietenă, soție și, nu în ultimul rând, un adult de 40 de ani cu spiritul de 20! Muzica rămâne însă marea dragoste a sufletului meu. Am intrat în Angeli în septembrie 2018 la propunerea unei colege de birou care deja cânta în cor. Mi s-a parut intrigant și provocator să am șansa să cânt într-un mediu organizat și semi-profesionist. Da, în afară de pianist și dirijor, acolo toți suntem amatori. Decât să lălăi toată ziua în baie, sub duș, sau prin casă și să creez astfel premisele unui divorț inerent am zis „hai la cor!”😊.

Și, nu în ultimul rând, în virtutea nostalgiilor copilăriei când doar mergeam să-mi ascult colegii de scoală cântând în corul acesta și dorindu-mi să fi fost printre ei. Mi-am zis că soarta, probabil, a decis că „it’s never too late to follow a dream” așa încât, odată intrată în jocul ăsta, la final de an bilantul a fost: “Angeli este cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat în 2018”.

E pasiune, e iubire, e terapie curată, e emoție pură în cel mai înălțător sens al cuvântului. E izvor de sănătate!”

Teodora Vîrlan

***

„Bună, sunt Ioana, și dorința mea de a intra în acest cor al Seniorilor a avut la bază dragostea care o am de mică pentru muzica corală. Am făcut parte din corul TVR Iași și mai târziu din corurile școlilor unde am invățat. Adult fiind acum, cu familie și copil, corul reprezintă oaza mea de liniște, de recreere, locul de unde îmi iau energia și unde mă conectez cu muzica, cu copilăria, cu tot ce a fost mai frumos! Nu aș da aceste ore pe nimic altceva! Le astept cu nerăbdare mereu. Ele reprezinta ceva din MINE.”

Ioana Hanganu, fostă coristă în primul cor și actualmente profesor la Ghica Vodă, ca și sora ei geamănă, Elena Grigoraș.

***

„Gândul la copilarie, la petrecerea timpului într-un mod relaxant, plăcut, alături de o parte dintre foștii colegi de cor m-au făcut să mă alătur iar inițiativei.”

Elena Grigoraș, actualmente profesor și coristă primul cor Angeli.

Delia Georgescu

***

„Întotdeauna mi-a plăcut cântul coral, felul în care vocile se completează și se împletesc în armonii!

Îmi amintesc cum eram în școala primară, fascinată de audițiile pe care le făceam la orele de muzică și cum participam cu entuziasm deosebit la diverse serbări și concerte alaturi de corul școlii. Muzica îmi dădea cu adevărat un sentiment de bucurie intensă! Voiam sa fac mai mult! În perioada aceea aveam la Iași un cor foarte bun: Angeli și tare mult îmi doream să fac și eu parte din acest cor.

În 1996 mi-am notat într-un carnetel când se fac audiții, însă nu-mi amintesc de ce nu am fost… Timpul a trecut și pot spune în continuare că muzica îmi dă cu adevărat un sentiment aparte! În 2017, după 21 de ani, am văzut un anunț de audiții pentru Corul Angeli Senior! Am simțit în acel moment că pentru mine este a doua șansă! Și chiar așa a fost! De atunci fac parte din acest cor, unde am cunoscut oameni deosebiti, alături de care mă simt ca un copil fericit! Îndrăgesc ideea de cor de adulți neprofesioniști, care cântă din pasiune și crează momente speciale pentru comunitate și mă bucur enorm că am zis „prezent” la a doua „strigare”!”

Teodora Vîrlan

Gabriela Țurcanu

***

„La mine e foarte simplu: dintotdeauna mi-a plăcut să cânt chiar dacă nu am calități vocale deosebite. În familie ai mei – bunici, unchi, părinți, prietenii toți cântau romanțe, cântece lăutărești, muzică ușoară. Uneori, în strana bisericii, alteori la muncă, la petreceri sau cine mai știe în ce împrejurari. Si iac-așa , microbul cântatului m-a acaparat. În vremea studenției am găsit câțiva prieteni cu care stăteam nopți întregi pe lângă unul dintre noi care mai gâdila și o chitară. Cânt și în ziua de azi când ne întâlnim exact așa cum o făceam acum aproape 30 de ani. Când cineva drag mi-a spus că se fac preselectii la un cor, am ezitat să mă prezint. Asta era într-o lună de octombrie. La urmatoarea preselecție, în aprilie anul următor, m-am prezentat la audiție venind direct de la o sărbptoare a bojdeucii lui Creangă și fără nici o pregătire am cântat „Ionel, Ionelule” . Cred că Manu Și Cornel m-au acceptat doar din curiozitate 🙂.

Oamenii pe care i-am gasit apoi, în cadrul corului, dedicarea lor, a depășit cu mult așteptările mele și de aceea am decis să continuu cât mai mult posibil această aventură frumoasă. 🙂 .”

Aron Petru

Cătălina Doroșincă

***

„Ia să vedem. Deci…Ce m-a motivat să vin în corul seniorilor: cântatul într-un cor este un proiect al meu de suflet pe care îl abandonasem și pe care l-am reluat datorită acestui cor, cel al seniorilor Angeliști. Și ceea ce am găsit aici,  mi-a plăcut: seriozitate, dorință, motivație, căldură, prietenie…Și multe altele. Nu e ușor pentru noi, nu e ușor nici pentru familiile noastre sa ne suporte repetițiile organizate cu dirijorul sau…lălăiala de acasa😀. Ce mă motivează sa rămân?  Diversitatea. De relații, de situații ce trebuie gestionate, de prietenii ce se pot forma.”

Gabriela Țurcanu, profesoară la Spectrum Iași

***

„În primul rând m-a motivat dorința și plăcerea de a cânta. Apoi, după ce am intrat în cor, mi-au plăcut atmosfera de la repetiții, seriozitatea, momentele plăcute petrecute împreună în afara repetițiilor sau a spectacolelor. Mă simt bine în acest grup și nu mă interesează performanța cu orice preț.”

Adrian Condrea

Mihai Filip, Petru Aron, Constantin Tănase
Attachment.png

Lasă un răspuns