Duminica viitoare, pe 26 mai, au loc alegerile pentru Parlamentul Uniunii Europene și referendumul pe justiție convocat de președinte. 

Pe scurt, așa cum Romania are un Parlament, la fel are și UE, iar acum trebuie să ni-i alegem pe ai noștri reprezentanți în Parlamentul European. 

Schema cu referendumul e simplă – cum merg europarlamentarii români la Bruxelles? Pot merge cu un istoric de proteste anti-ordonanțe-de albit-dosare saaau cu un istoric de proteste anti-ordonanțe-de albit-dosare plus un referendum în care oamenii spun răspicat ce părere au despre corupție. 

În acest context, în care oricum Romania nu stă grozav la prezența la vot (mai ales pentru Europarlamentare), în care unii mârâie prin gard la alții și-și arată spatele politic desenat în photoshop, cam pe aici apare importanța noastră. A mea. A ta. 

E momentul când nu mai contează ce randament ai dat în trecut la vot. Că n-ai fost niciodată, că ai fost mereu, nu contează. Ce contează este ce faci duminică pe 26. 

Sunt convinsă că au fost examene la care nu te-ai dus și ai regretat apoi că măcar n-ai incercat! Și invers este la fel de adevărat, dar macar te-ai prezentat, frate! Ai făcut ce ai știut! Deci, dacă tot e sa înjuri după, nu mai bine înjuri după ce rezolvi cât știi? După e faci tot ce ține de tine? Nu de alta, dar poate de data asta pici pe subiect. 

Pe ce subiect? Pe subiectul păsării. Trăim niște vremuri în care este în regulă să îți pese.

Bunicul meu a trăit niște vremuri în care nu a fost în regulă să îi pese. Era anti-comunist convins, dedicat, înflăcărat și o zicea cu voce tare. 

Din cauza asta, într-o noapte l-a bătut Securitatea cu sacul cu nisip ud în cap până i-au fracturat craniul. 

Cum aș putea să nu ies la vot?

Acum când este în sfârșit în regulă să îmi pese. 

În cabina de vot îi voi arăta bunicului meu că îi continui drumul. Fără a plăti cu craniul fracturat pentru asta. 

Ah, și mai știți treaba aia cu tineretul care nu votează? Tineretul care o arde-n cluburi, la terase, cu ochelari de soare pe nas? Da, tineretul ăla există și nu trebuie hulit, că dacă-l hulești s-a dus și dus a fost. 

În schimb, dacă îi iei cu vorba bună, mulți, suficient de mulți dintre ei ascultă. Am vazut asta cu ochii mei în calitate de voluntar vorbind oamenilor pe stradă despre importanța votului. Vorba bună prespune să iți aduci aminte cum erai tu pe la 20 ani și să încerci să iti explici ție ce sau cum ai fi vrut tu la vârsta aia să auzi. Fără superioritate, fără „ascultă la mine că-s mai în vârstă”.

Votul nu ține cont de vârstă, cu excepția pragului de 18 ani. În rest, e al nostru, al tuturor și al fiecăruia în același timp. 

Dacă alegerile astea ar fi un examen la care nu prea stai bine cu teoria, te încurajez să mergi chiar și așa. Examenul ăsta se ia prin simpla prezentare. Fie că ai vreun bunic ce ți-a servit drept model de integritate, fie că vrei tot ce e mai bun pentru generația de după tine, oricare ți-ar fi motivele – mergi la vot! 

Ar mai fi multe de spus. Voi continua cu prilejul următoarelor alegeri. Norocul nostru că-s la o aruncătura de băț, acuș în noiembrie. Îmi doresc să încep articolul pe tema votului cu „mulțumesc, Românie pentru că ai votat pe 26 mai”. Indiferent cum, dar ai făcut-o. Bunicul meu zâmbește.

C.

Lasă un răspuns