Mi s-a întâmplat de multe ori să mă uit la dulapul plin de haine și să oftez că nu am ce purta. Și ție, nu? Era un nonsens. Vedeam multe haine în fața mea și, cu toate astea, eram nemulțumită. Eram totuși convinsă că există o rezolvare și cu sigurantă pot să găsesc acea combinație magică care să-mi aducă liniștea și împăcarea, și odată cu ele, ordinea in dulap. 

Unu. Mi-am dat seama că problema e la mine, e reală, si că, pratic, atârnă la propriu în șifonier. Nu e ca și cum o pot ocoli. Am trei sertare doldora de haine. De parcă am sădit zece plante mari într-un metru pătrat de pământ. Pe unele nu le-am mai purtat de minim doi ani. Slabe șanse sa le mai port din nou! Plus că pe multe nici macar nu le mai vede soarele, apăi să le mai și scot la aer.

Doi. În ultimii ani am învățat să mă uit cu mai multă atenție în jur, la mediu și la ceilalți oameni. Oameni pentru care hainele mele renegate ar putea fi o bucurie imensă.

M-am gândit că poate, undeva, nu departe, o fată de înălțimea mea ar putea purta bluza mea verde la o întâlnire cu cel cu care va împărți apoi săruturi, călătorii, un pat, griji, o casă și tot ce mai împărțim noi cu noi.

Gândul m-a făcut să zâmbesc, așa că am început trierea. 

Trei. Am descoperit The Empty Shop, în Mall Promenada. Și, odată cu această descoperire, s-a închis și lanțul necunoscutelor. Zdrang! Am luat doi saci, cât puteam să car în metrou, și m-am dus cu pași săltăreți către Promenada. De la fata care era în magazin am aflat că hainele vor fi spălate, triate și împărțite cu ajutorul Crucii Roșii. Mai mult de trei sferturi din magazin era deja plin, iar asta cu ce se strânsese doar în ultimele două zile! Campania mai durează până pe 19 mai.

Am plecat mai ușoară și mult mai fericită. Seara, am pus capul pe pernă imaginându-mi că undeva, zilele astea, cineva ca mine va pune capul pe pernă, după întâlnirea cu el, care i-a spus să poarte bluza verde și data viitoare.

C.

Lasă un răspuns